E imposibil.
E imposibil sa-mi desfac drumul de al tau
Sa-mi cuprind sufletul in mantia neagra
A uitarii,
Fara sa ma pictez in roua primaverii
Fara sa-mi fac rau.
Mi-am aprins inima cu un foc mocnit
Pe care vantul, calator mereu
L-a intetit
Fara inteles.
Si am urmat cararea iubirii
Prin raze, lumina si stele
Am privit soarele-n asfintit,
Si m-am imbatat
De durere.
Si de atunci, luna isi schimbase-nfatisarea
Soarele-mi parea mai negru,
Cararea se afunda aievea
In abisul, bineteles,
Negru.
Ah, ce tare e! Mai ales, sfarsitu' ..
RăspundețiȘtergerema enervezi :)))
RăspundețiȘtergereasta faci tu cat lipsesti de la scl nu?
scrii poezii in loc sa inveti:P
las ca te parasc:P
glum:D si imi place mult:X si exact,mai ales sfarsitul:X
cum sa nu-ti placa mai Raluca ?:D .. e superba :D
RăspundețiȘtergerema faceti sa rosesc aici :">
RăspundețiȘtergereSuperbe versuri...
RăspundețiȘtergere