Mi-am aprins în suflet acea dorinţă amarnică de a uita tot, de a-mi depăşi existenţa prin altă existenţă.
Am inhalat odată cu aerul speranţa şi nădejdea în mai bine, şi am încercat să expir trădarea, indiferenţa şi amărăciunea.
Ele mi-au pătruns încet în sânge şi îşi urmau traiectoria uniformă până în inimă, de unde aveau a se pierde în fiecare celulă.
Experimentul meu părea a se desfăşura conform dorinţei, până când am realizat că-mi lipseşte ingredientul principal.
L-am căutat în grabă în mine, în jurul meu, dar nu m-am întâlnit decât cu iertarea.
Mă cuprindea fără milă, îndulcindu-mi sufletul şi alinându-l într-un joc ce semăna a moarte.
Şi cu toate astea...nu ea era ingredientul principal. Nu ea îmi oferea posibilitatea să mă metamorfozez.
Am continuat să caut...să caut într-o multitudine de senzaţii şi sentimente: dispreţ, mângâiere, alinare, dorinţă, putere, ură şi iubire...
Am cules cu rapiditate iubirea şi am văzut cum toate se îndreaptă spre mine, cum erau legate în una şi aceeaşi persoană...
...iubirea e şi dispreţ, mângâiere, alinare, dorinţă, putere şi ură...
