Cate nopti vrei sa mai plang intrebandu-ma unde esti?
Cate secunde vrei sa numar pana cand te voi revedea?
Cate minute oare am privit pe fereastra fara rost?
Cate saptamani am scris numai despre tine?
Cate luni vrei sa mai astept?”
“-Acum ma cauti, canti despre mine, stai la fereastra, numeri secundele...Dar eu? Eu de cate ori am facut astea? De cate ori te cautam in zadar si in vis si in realitate? De cate ori am privit telefonul fara sa primesc un semn? De cate ori am am intors filele albumului nostru, traind doar cu amintirile? Cine stie pe unde erai. Cine stie cu cine erai. Mancarea, apa, somnul nu mai aveau rost. Umblam ca o stafie pe strazi, fara niciun scop, ci doar – doar cu gandul ca te voi gasi. Si apoi...Si-apoi ai aparut. Chipul vesel, ochii umezi de fericire, trupul drept si neincovoiat de vreo povara – intact. Ca o bucata de marmura vie, cu ochi ciocolatii ce imi ascundeau prea multe. Dar am simtit. Si oare de ce? Pentru ca te cunosc si te inteleg mai bine decat te cunosti tu. Pentru ca orice gest al tau mie nu imi e strain. Ne-am intalnit. Si ce? Eu – istovita, franta, incercanata, plansa, distrusa, rece si palida, iar tu – vesel, inalt, bland, imbujorat imi cereai sa te iert, sa te iubesc, ca si pana atunci. A cata sansa? Poate ca nici eu, nici tu nu am avea degete sa numaram si daca ai crede ca exagerez, sa stii ca nu e asa. Poate ca tu mi-ai cerut de cateva ori o “a doua” sansa, dar daca ai sti de cate ori ratiunea a spus NU, dar inima, indragostita si plina de speranta, ingaduitoare rostea dulce: ,, asta e ultimul DA”. Si acum, acum vrei iertare. Vrei sa fie totul ca la inceput, vrei ca eu sa-ti cad din nou prada, sa te bucuri de mine ca de ultima picatura de sange din trupul stors de viata. Dar uite ca acum sufletul prazii nu se scurge odata cu sangele. Nu. Sufletul imi zambeste ironic si imbatat de suferinta iti spune NU. Da, sufletul a spus Nu. ,,Inima are ratiuni, pe care ratiunea nu le intelege”.”
Nu stiu de ce am scris aceste randuri. Nu am trecut prin asa ceva, dar imi place sa ma pun in diferite situatii...si daca nu imi doresc sa trec prin ele in viata de zi cu zi, ma transpun in cuvinte...si apoi inteleg..
pentru cineva care a trecut prin asta,crede-ma ai inteles foarte bine cum e Imi place mult,foarte mult:X mai ales sfarsitul ,,Inima are ratiuni, pe care ratiunea nu le intelege" chiar ca;)) frumos:X
“-Acum ma cauti, canti despre mine, stai la fereastra, numeri secundele...Dar eu? Eu de cate ori am facut astea? De cate ori te cautam in zadar si in vis si in realitate? De cate ori am privit telefonul fara sa primesc un semn? De cate ori am am intors filele albumului nostru, traind doar cu amintirile? Cine stie pe unde erai. Cine stie cu cine erai. Mancarea, apa, somnul nu mai aveau rost. Umblam ca o stafie pe strazi, fara niciun scop, ci doar – doar cu gandul ca te voi gasi. Si apoi...Si-apoi ai aparut. Chipul vesel, ochii umezi de fericire, trupul drept si neincovoiat de vreo povara – intact. Ca o bucata de marmura vie, cu ochi ciocolatii ce imi ascundeau prea multe. Dar am simtit. Si oare de ce? Pentru ca te cunosc si te inteleg mai bine decat te cunosti tu. Pentru ca orice gest al tau mie nu imi e strain. Ne-am intalnit. Si ce? Eu – istovita, franta, incercanata, plansa, distrusa, rece si palida, iar tu – vesel, inalt, bland, imbujorat imi cereai sa te iert, sa te iubesc, ca si pana atunci. A cata sansa? Poate ca nici eu, nici tu nu am avea degete sa numaram si daca ai crede ca exagerez, sa stii ca nu e asa. Poate ca tu mi-ai cerut de cateva ori o “a doua” sansa, dar daca ai sti de cate ori ratiunea a spus NU, dar inima, indragostita si plina de speranta, ingaduitoare rostea dulce: ,, asta e ultimul DA”. Si acum, acum vrei iertare. Vrei sa fie totul ca la inceput, vrei ca eu sa-ti cad din nou prada, sa te bucuri de mine ca de ultima picatura de sange din trupul stors de viata. Dar uite ca acum sufletul prazii nu se scurge odata cu sangele. Nu. Sufletul imi zambeste ironic si imbatat de suferinta iti spune NU. Da, sufletul a spus Nu. ,,Inima are ratiuni, pe care ratiunea nu le intelege”.”
sufletul ar vrea sa spuna Da , dar gura NU .. ii este teama sufletului sa sufere . Mai bine la inceput decat toata viata .. :(
RăspundețiȘtergereNu stiu de ce am scris aceste randuri. Nu am trecut prin asa ceva, dar imi place sa ma pun in diferite situatii...si daca nu imi doresc sa trec prin ele in viata de zi cu zi, ma transpun in cuvinte...si apoi inteleg..
RăspundețiȘtergerepentru cineva care a trecut prin asta,crede-ma ai inteles foarte bine cum e
RăspundețiȘtergereImi place mult,foarte mult:X
mai ales sfarsitul
,,Inima are ratiuni, pe care ratiunea nu le intelege"
chiar ca;)) frumos:X