Camuflaj

Sa fie ultima data cand m-ai privit?

Sa fie ultimul sarut strivit?

Sa fie ultima imbratisare-ascunsa?

Sa-mi fie inima de venin patrunsa?

Sau oare sa fie sfarsitul

Unei iubiri macelarite de cutitul

Tradarii, departarii si al uitarii

Inecata cu vrere in abisul marii?

Sa-mi fie oare sufletul mai greu,

Fara speranta, ca al unui ateu,

Pierdut pe culmi de disperare,

Ingenuncheat, cerand iertare?

Sau tu, aievea, esti orbit

Cu pasu-ti calm, dar si grabit

Chemat de-un cantec mut de zana

Sperand vrajit intr-o minciuna?

Ce-o fi? Nici eu, nici tu, nu vom afla

Si eu, si tu pierduti ne-om camufla,

In abisul vremii si al sfantului timp

Acum, in al invierii anotimp.