Din albul şters al mântuirii,
Coboară astăzi pe pământ,
Speranţa, nădejdea şi iertarea…
Coboară lin, în dans de nea,
Şi-aşteaptă rătăcirea,
Să le cufunde în adâncul albastru,
Să le topească ceea ce au mai măiastru,
Şi-anume persoana...
Căci aici nimic nu le atinge,
Toţi se feresc şi focul lor se stinge,
Toţi le pierd în cauze pierdute,
Sau le-au uitat, probabil sunt vândute.
Cui?
Disperării, minciunii şi deznădejdii.
Păcat...Dar de ce?
Aşa-i ;)
RăspundețiȘtergere