Biruinţă

Mă încolăceam pe tulpinele speranţei,

Cu haina destinului şi a eleganţei,

Strângând-o între dinţii-mi de porţelan,

Scrijilindu-mi sufletul diafan.

Alunecam adesea pe scoarţa lustruită

Dar nu-mi desfăceam ochii din aria ţintită

Mă cuprindea fiorul rece al pierzării,

Şi mă încerca dulcele uitării.

Un pas greşit şi pământul rece

Avea să-mi susţină trupul ce îmi trece,

Încercat de patimi şi plin de năzuinţă,

Mai sus, mai sus, spre dulcea biruinţă.

Aveam s-o gust cu gura-mi însetată,

Din amfora-mi dură,aproape îngheţată.

Interiorul cald, îmi scurgea pe buze,

Mierea dulce adusă de la muze.

Visam şi îmi urcam cu putere viaţa,

Lipindu-mă de scoarţa ce-mi tăia speranţa,

Urcam plină de sete şi de fericire

Primind tainic împuternicire.