Spune-i trecutului să tacă!

-Spune-i trecutului să tacă!

...Eu l-am ferecat azi-noapte într-o temniţă,

Cu uşă dublă de oţel,

iar cheia lacătului am aruncat-o în Fântâna Uitării,

apoi am băut apa ei...

Dar zgomotul surd al bătăilor în uşă

Mi-a apăsat somnul…şi încă mă apasă.

Te rog, spune-i trecutului să tacă!

-De ce l-ai închis?

Nu ştiai că atunci, puterea lui e mai mare?

Fă bine şi aruncă-te în Fântână şi salvează cheia.

Apoi, eliberează-l şi roagă-l să te închidă în temniţă.

Doar aşa te va uita...

-Dar cheia deja e pierdută.

-Înseamnă că nu ai şanse să-l faci să tacă...

Trecutul e omniprezent.