O intamplare a fiintei mele

                Motto: ,,Cu mine se petrece ceva. O viata de om."
                                                                Marin Sorescu



          Era una din zilele acelea plasmuite de ceata...Din cand in cand, vantul vuia trist printre crengile copacilor, suspinand melancolic o sonata. Mase de aer rece erau purtate prin acest labirint de ceata, in cercuri si forme ciudate.
          Pe strazi - nimeni...Parea un tablou sinistru dintr'o pictura renascentista, care se pastra nemiscat minute, poate ore in sir.
          Pierdusem clipe intregi privind pe fereastra, fara niciun scop, ci doar meditand...Dintr-odata, imi fac curaj si patrund in aceasta plasmuire inmarmurita. Aerul imi taia respiratia, iar umezeala si norii pareau de plumb. Mergeam aievea, fara o tinta anume, cand, imi vine ideea sa ma indrept spre mare...Locul meu de liniste, de confesiune, de comuniune...
         Am ajuns...era schimbata. In ea parea ca arde mocnit o dezamagire, sau poate o tristete...Nu-mi vorbea, ci doar se tara furioasa pana in stanci, se spargea, apoi strangandu-se, se retragea in larg, urmarindu-si aceeasi miscare neintrerupt.
         O priveam cu ochii mei mari si uimiti, fara sa o inteleg. Fata imi era palida si umeda, iar din cand in cand, brazdata de o suvita castanie, intr-un joc haotic. Buzele isi pierdusera roseata, fiind doar niste crestaturi de un roz sters, ce tremurau involuntar...Deodata ochii mi-au fost fulgerati de o idee brusca, aparent gresita, irationala. Imi iau avant si patrund fara nicio ezitare in mare, mai mult calma decat agitata...
        Mai bine de cateva secunde, mi-am mentinut echilibrul, dar nu mai mult...Forta ei era incomparabila cu a mea. Dupa cateva incercari esuate de a o invinge, eram purtata aievea prin tumultul si tulburarile sale. Simteam doar o senzatie de frig, combinata cu valuri de caldura.
        Nu stiu cat sa fi durat pelerinajul prin unduirile apei, dar ma trezisem rece, ca o bucata de lemn adusa la mal in urma unui naufragiu. Parul, hainele, corpul erau ca gheata...

        Sleita de puteri, m-am ridicat de pe plaja, indreptandu-ma...spre nicaieri. Ma simteam o alta...mai puternica, mai calma, mai increzatoare...OMUL DE CARE AVEAM NEVOIE