Fericirea îmi arunca flăcări din ochi, încălzindu-mi buzele şi oferindu-le cea mai caldă nuanţă de roşu pe care am văzut-o. Zâmbeam până şi cu mâinile. Lăsam câte un râs colorat să străbată goliciunea parcului în miezul nopţii, dorind parcă să le ofer şi celorlalţi din bucuria mea. El mă privea cu acelaşi zâmbet calm, poate că, neînţelegându-mă. S-a oferit să mă conducă în seara aceea spre casă, dându-mi de înţeles că vrea să-mi comunice ceva. Restul au rămas pe banca veche, de sub “teiul nostru”, iar noi ne-am îndreptat lent spre zona mea. Nici nu aveam habar că ştie unde locuiesc, dar spiritul lui de stăpân pe situaţie şi de cârmuitor l-au dat de gol.
Chiar mă înşelasem. Am mers câteva minute, fără să scoatem niciun cuvânt, fiecare cu mâinile în buzunar, adulmecând aerul rece de septembrie. Chiar era frig, iar jacheta prea subţire. Aflând că gestul de a mă conduce acasă a fost numai din politeţe, am început să grăbesc pasul. El însă¸mergea la fel de calm. I-am citit în ochi acea frică de a-mi spune ceea ce crede, simte. Într-un moment cu totul neaşteptat vocea gravă străbătu liniştea dintre noi.
-Te iubesc!
Atââât? Aşteptam una din clasicile declaraţii de dragoste care aveau a cuprinde “soarele, stelele, luna, inima, sufletul lui, ochii mei, buzunarele, hărţile”...dar nu. Alesese ceva simplu şi frumos. Alesese să-mi spună adevărul şi nu fraze învăţate pe de-a rostul de pe Internet.
Nu am putut decât să mă opresc din mers. L-am aşteptat să se apropie de mine, dar rămăsese mut şi uimit în mijlocul trotuarului. Probabil că nici lui nu-i venea a crede ceea ce spusese, sau expresia feţei mele îl speriase. Reuşeam să-i disting în noapte roşeaţa obrajilor şi bătaia sacadată a inimii. Era rândul meu să fac cel de-al doilea pas. M-am apropiat de el, încercând să-l impresionez cu vreo idee excentrică de a mea, dar nu am reuşit decât să-i zâmbesc. Însă, era cu adevărat din inimă...
Nu prea ştiu bine ce a urmat. Umblam înlănţuiţi pe stradă, simţindu-ne atât de bine în întunericul oraşului detestat de toţi. Mă făcea chiar fericită! Îmi dădea aripi care zburau cu iubire...
